Fapte bune făcute din avuția ta vs. fapte bune făcute din avuția Altuia.

   Tatăl meu, un om a lui Dumnezeu, mă  întreba odată: ”Știi tu de ce Avraam, într-o zi călduroasă de vară, când trei oameni s-au oprit la poarta lui și după ce le-a făcut o primire pe cinste, a tăiat un vițel tânăr și bun, deci calitatea întâi, unt și lapte, turte din trei măsuri de făină, le-a spălat picioarele și i-a poftit să mănânce și să se odihnească sub copacul lui. Apoi i-a slujit până au mâncat. -Un vițel pentru trei oameni, de nuștiu unde și nuștiu cine?” Eu i-am răspuns: ”Era bogat și avea de unde!” ”Nu! Avraam a dat pentru că nu dădea din averea lui, tot ce el avea era a Domnului și când dai din averea altuia dai cu toată inima. Dar când dai din avutul tău îți tremură inima, îți tremură mâna oare cât, oare nu ajunge, mai un pic, oare-i destul?” Avraam nu avea nimic a lui, totul era al Domnului, chiar și unicul lui fiu Isac nu era a lui. Când Dumnezeu i l-a cerut, nu s-a împotrivit, pentru că se încredea în puterea lui Dumnezeu că este în stare să-l poarte din biruință, în biruință, binecuvântând toate neamurile pământului în Sămânța lui, până la noi. Oare semănăm noi cu el, cu Avraam tatăl celor credincioși? E așa de greu cu dărnicia până bani sunt ai tăi, averea este a ta. Vrei să dai că știi că așa dau creștini, dar la împărțeală după ce faci socoteala cheltuielilor, dărnicie, nu mai rămâne nimic. Lasă luna viitore și iar banii tăi nu ajung, banii care ar trebui să-i trimiți Domnului prin cei care trec pe la casa, inima și masa ta. Tatăl meu îmi mai spunea în situații când eu aveam avutul meu și bani mei și nu ai Domnului: ”Draga mea tot ce mâncăm și folosim noi, pierdem, nu-l mai avem, dar ce mănâncă alții și dăm altora ACELA este al nostru și-l vom avea pentru veșnicie.” Creștinii a căror averi sunt ale lor și nu a le Domnului, nu au înțeles că puținul binecuvântat este mai prețios decât multul care niciodată nu ajunge și-i urmat de lacrimi, certuri și dezbinări și împiedică relația cu Domnul, pentrucă niciodată inima nu-i cu totul ancorată în Hristos și sigură pe protecția LUI, ci aleargă și strânge și tot nu-I destul niciodată.

   2 Corinteni 9:6-11.”Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci, pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună, după cum este scris: ”A împrăștiat a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” ”Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană” vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre. . În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care prin voi, va face să aducă mulțumiri lui Dumnezeu.”

   Mulțumim Dumnezeul nostru și vrem să înțelegem că tot ce avem este al Tău și în Împărăția Ta atunci când nu dăm sărăcim și când dăm ne îmbogățim, căci Tu înmulțești mai mult averea noastră, nu ca să o strângem pentru rujină și molii, ci ca să ne poți da mai mult, ca să putem împrăștia celor lipsiți, și ca să extindem Împărăția Ta. Îți mulțumim că pentru cine are neprihănirea lui Isus în viața lui, faptele și dărnicia fac să crească ROADELE NEPRIHĂNIRI noastre. Iar asta se vede și aici pe pământ, când cei din jur văd pe Hristos în noi și pot să-L recunoască deslușit, pentru că aștfel se face ca lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu, să strălucească pe fața lui Isus Hristos. Mulțumim! Amin!