„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3)

     Credința este ca un mușchi; necazul o poate întinde, dar la sfârșit devine mai puternică. David a înțeles acest adevăr. El a fost mereu hăituit de dușmanii săi. Atunci când a fost uns ca rege al Israelului, Saul era încă pe tron, dar în loc să-și piardă credința în promisiunea lui Dumnezeu, David a declarat că „Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.” (Psalmul 4:3). Când l-au prins filistenii, el s-a rugat: „Sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:2-3). Când a ajuns într-o peșteră, ascunzându-se de mânia geloziei lui Saul, el a spus: „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1). În secolul al treilea, când fugea de dușmanii săi, Sfântul Felix din Nola s-a ascuns într-o peșteră, iar un păianjen a țesut o pânză la intrare, sigilând-o și făcând-o să pară că nimeni nu a intrat înăuntru de luni de zile. Drept consecință, urmăritorii au trecut pe lângă el, fără să-l vadă. Ieșind la lumina zilei, Felix a declarat: „Acolo unde este Dumnezeu, pânza unui păianjen pare un zid. Iar acolo unde nu este Dumnezeu, un zid este ca pânza unui păianjen.” Domnul Isus a zis că vei avea probleme în viață; lumea te va dezamăgi și te vei dezamăgi chiar tu însuți. Uneori vei ajunge ca-ntr-o peșteră din cauza lucrurilor pe care le-ai făcut sau din cauza circumstanțelor asupra cărora nu ai nici un control. Dar avându-L pe Dumnezeu de partea ta, vei putea spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.”