„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri” (Filipeni 4:6)

     Un învățător scrie: „Greutățile din zilele noastre ne-au prins pe mulți dintre noi în plasa unui păcat dintre cele mai acceptabile și care ne epuizează cel mai tare familiile noastre creștine: îngrijorarea. Este posibil să te trezești dimineața, să cobori din pat și înainte să-ți începi activitatea, să fii legat de bagajul învechit al anxietății. Ți-ai început ziua nu cu o rugăciune în minte, ci încărcat de îngrijorare. Ce obicei îngrozitor! Domnul Isus i-a provocat pe urmașii Săi cu întrebarea: „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27). Îngrijorarea nu rezolvă nimic. Ea dă naștere la oboseală și la neliniște și dacă scapă de sub control, ea poate crea valuri de anxietate într-o furtună perfectă de emoții. Adăugând imaginație și creativitate peste, vor ieși la iveală cele mai mari frici, în culori terifiante. Stresul cauzat de îngrijorare ne seacă de energie și ne tulbură mintea, furându-ne pacea. Nouă ne este teamă de lucruri mari și de lucruri mărunte. Unii dintre noi avem o listă de îngrijorări care alimentează dependența noastră de îngrijorare. Este o dependență foarte respingătoare și cu toate acestea, reușim să facem din ea o glumă. Am auzit persoane spunând cu zâmbetul pe buze: „Dacă nu am motive de îngrijorare, mă îngrijorez că nu am de ce să mă îngrijorez.” Îngrijorarea a devenit o activitate preferată de a ne petrece timpul liber și cu toate acestea o detestăm. Mai rău de atât, o transmitem mai departe copiilor noștri. Când văd îngrijorarea de pe chipurile noastre și când o aud din gura noastră, le suntem mentori în arta anxietății.” Așadar, care este răspunsul? „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri.”