„Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele Apostolilor 6:4)

     În cartea sa: „Disciplinele unui om evlavios”, pastorul și autorul R. Kent Hughes spune: „Jay Sidlow Baxter a împărtășit odată o pagină din propriul său jurnal unuigrup de pastori care aveau întrebări despre disciplina rugăciunii. El a început să povestească cum a intrat în lucrare hotărât să fie un adevărat om al rugăciunii. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, responsabilitățile tot mai mari, îndatoririle administrative și subterfugiile subtile ale vieții pastorale au început să elimine rugăciunea. În plus de asta, a început să se obișnuiască cu starea aceasta, căutându-și mereu scuze. Apoi, într-o dimineață, totul s-a agravat când s-a apropiat de biroul său de lucru și s-a uitat la ceas. Glasul Duhului îl chema să se roage. În același timp, o voce suavă îi spunea să fie practic, să răspundă la scrisori și să recunoască faptul că el nu este „genul de om spiritual” – că numai câțiva pot fi așa. „Acea ultimă remarcă, spune Baxter „m-a rănit ca lama unui pumnal. Nu puteam suporta gândul că este adevărat.” El a fost îngrozit de capacitatea sa de-a raționaliza foarte mult chiar fundamentul vitalității și puterii sale ministeriale.” Să înțelegem un lucru: Minutele investite în rugăciune îți vor aduce o răsplată mai mare decât orele petrecute într-o activitate fără oprire. Apostolii Noului Testament au înțeles lucrul acesta. Pe măsură ce biserica a crescut și oamenii au devenit mai ocupați, ei au luat o hotărâre care le-a schimbat viața: „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Drept urmare, biserica a crescut tot mai mult. Așadar, fă din rugăciune o prioritate!