„Ce am, îţi dau” (Faptele Apostolilor 3:6)  

     Să luăm aminte la două aspecte ale cestei povestiri. Primul aspect: Este important să  știi ce ai și ce nu ai. „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau.” Trebuie să fii plin de Duhul lui  Dumnezeu și să te simți încrezător în chemarea ta. Pavel scrie: „Deoarece avem felurite  daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura  credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se  ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu  inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu  bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie” (Romani 12:6-9). Al doilea aspect: Învață să  recunoști diferența dintre ceea ce doresc oamenii și ceea ce le lipsește cu adevărat. Uneori  au nevoie să fie întăriți; alteori au nevoie să fie solicitați. Uneori au nevoie de mângâiere, nu  de mustrare; alteori au nevoie de mustrare, nu de mângâiere. Acest olog nu a avut nevoie de  o mână de ajutor – ci de o mână care să-l ridice. Exact asta i-a dat Petru. „L-a apucat de  mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele” (Faptele Apostolilor  3:7). Așadar, pentru a-i ajuta pe oameni, trebuie să-i iubești, să îți dai seama ce le lipsește,  să știi ce ai de oferit și să ai o relație cu ei.