„Am trecut pe lângă ogorul unui leneş” (Proverbe 24:30)

     Mai bine să nu ai mână de lucru decât să angajezi un leneș; mai bine să nu ai pe nimeni decât să ai un leneș. Evident, Solomon a suferit din pricina câtorva leneși care munceau pentru el: „Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite” (Proverbe 10:26). Știm cu toții cât de tare irită oțetul dacă este înghițit ca atare sau cât de dăunător este fumul când îți intră în ochi! La fel de dăunător este leneșul pentru cel care îl angajează. Orice face va dura de două ori mai mult pentru a fi terminat și fie va trebui refăcut, fie va trebui aruncat – cu un cost dublu. Prezența lui la locul de muncă este mai rea decât absența sa. El își irosește propriile resurse dar și pe ale altora. În Proverbe 24:30-31 ni se zugrăvește un tablou tragic: „Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul din piatră era prăbuşit.” Acum să o spunem clar: Trebuie să arătăm compasiune față de cei nevoiași din motive legitime, însă ei au nevoie de mai mult decât de o mână de ajutor; ei au nevoie de cineva care să-i ridice! Ei au nevoie de mai mult decât de mâncare și îmbrăcăminte; ei au nevoie de scop, de demnitate și de stimă de sine. Și asta dorește Dumnezeu să le ofere. Abraham Lincoln nu a fost renumit pentru că s-a născut într-o colibă; el a fost renumit pentru că a ieșit din ea. Poate nu vei ajunge la Casa Albă, dar dacă nu vrei să ajungi la casa săracilor, nu fi leneș! Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea o motivație proaspătă la locul de muncă și nu-ți căuta scuze ca să renunți.