„Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel” (1 Cronici 4:10)

     În prima carte a Cronicilor, Biblia ne relatează despre un om pe nume Iaebeț. Primele nouă capitole conțin genealogii, enumerând peste șase sute de nume. Și chiar în mijlocul acelor nume, Dumnezeu evidențiază un singur om pentru merite speciale și numele său este Iaebeț. În întreaga Biblie există numai două versete despre acest bărbat și cu toate acestea i se face o deosebită onoare să fie pomenit mai presus de alți șase sute de oameni care apar în acest capitol. De ce l-a scos Dumnezeu în evidență? Ce a făcut Iaebeț pentru ca numele lui să se păstreze peste patru mii de ani? Ce l-a ridicat deasupra oamenilor de rând? În următoarele câteva zile vom vedea ce putem învăța de la el. „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi” (v. 9). Așadar, ce l-a pus deoparte? El a îndrăznit să ceară și să creadă că Dumnezeu poate face lucruri mărețe: „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” Dumnezeu dorește să îi ceri lucruri mari! El i-a spus lui Ieremia: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Pavel ne spune că Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Nu se poate să-I ceri prea mult lui Dumnezeu sau să ai vise prea îndrăzneţe și El să nu le poată onora. Așa că, cere-I ceea ce dorești – și crede că El îți va da!