„Omul a răspuns: „Femeia… mi-a dat din pom şi am mâncat.”(Geneza 3:12)

     Istoria căderii lui Adam și a Evei în păcat ne învață două lecții importante despre Dumnezeu: 1) El nu ne va accepta scuzele. 2) El nu ne va permite să dăm vina pe alții. Dumnezeu pretinde să ne asumăm noi înșine responsabilitatea. Până atunci, El nu ne poate binecuvânta așa cum dorește. Asta înseamnă că trebuie să alegem să nu mai trăim în mizeria greșelilor din trecut – ale noastre și ale altora. Mai degrabă să ne concentrăm asupra destinației și asupra lucrurilor care dorim să se întâmple, decât să ne blocăm privirea în oglinda retrovizoare, uitându-ne în urmă la ce s-a întâmplat și la persoana care a făcut anumite lucruri. E vremea să ne recuperăm puterea! Cum? a) „Luăm o pauză” atunci când se pune problema să învinovățim pe cineva. b) Definim ce înseamnă succesul pentru noi și clarificăm lucrurile pe care am vrea să le vedem întâmplându-se. c) Delegăm responsabilitatea pentru a face ca lucrurile să se întâmple, și manifestăm recunoștință față de cei care ne orientează către un viitor senin. d) Ne convingem că scopurile dorite sunt scopuri care pot fi îndeplinite. Relațiile tulburi au nevoie disperată de vești bune, așa că stabilește obiective care se pot îndeplini pentru ca toți să aibă ceva de sărbătorit. Nu trebuie să fie vorba de cele mai extraordinare obiective pentru a câștiga lupta, ci micile succese vor indica faptul că ești câștigătorul unor lupte. Acest plan de acțiune îi redă puterea celui care are nevoie să vadă progresul. Îți distrage atenția de la învinovățirea altora și te îndrumă spre ceea ce este productiv. Nu-ți mai rămâne putere pentru a trăi în trecut, loc în care nici unul dintre noi nu mai poate schimba ceva, indiferent cui îi aparține vina. Și acesta este un efort constructiv, asupra căruia merită să-ți îndrepți atenția!