„Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit” (Geneza 3:13)

     Vă aduceți aminte cum s-au justificat primii oameni înaintea lui Dumnezeu? Adam: „Eva m-a împins să mănânc.” Eva: „Diavolul m-a împins să mănânc.” Găsirea scuzelor și învinovățirea altcuiva fac parte din ADN-ul nostru; până nu ne ridicăm deasupra acestor metehne nu vom face progrese niciodată și nu vom găsi adevărata fericire. Iată o afirmație la care merită să te gândești: Noi suntem oamenii pe care îi așteptăm, nimeni altcineva nu mai vine! Dacă ești dispus să accepți responsabilitatea pentru viața ta, vei descoperi că indiferent ce vor face (sau nu vor face) alții, referitor la tine sau pentru tine, tu ești răspunzător față de tine însuți. Tu decizi cum reacționezi. Tu decizi să continui să înaintezi în direcția visului tău – sau nu. Adevărul este că Făt Frumos nu te așteaptă după următorul colț. Corabia ta nu acostează singură. Fluxul și refluxul nu se vor schimba. Șansele îți sunt potrivnice în privința câștigării la loto în această viață. Așadar, ce vei face? Când ai fost rănit de faptele altcuiva, poți face unul din următoarele două lucruri: 1) Să stai asemeni unui lepros și să mori la poarta vinovăției și a văicărelii (vezi 2 Împărați 7:3). 2) Să vii cu o strategie care să te ajute să spui: „Sunt prea valoros ca să mor, prea tenace ca să aștept mila cuiva și prea creativ ca să accept ca neglijența cuiva să-mi afecteze destinul.” Numai când ești dispus să nu mai arunci vina asupra ta sau asupra altora și să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta și pentru situația în care te afli, Dumnezeu îți va da puterea să schimbi ceva. Această abordare așază termostatul la îndemâna ta și sub controlul tău. În loc să îngheți de frig sau să transpiri până la disconfort, poți regla termostatul vieții tale și poți schimba condițiile viitorului tău.