„Pentru că ai făcut lucrul acesta... te voi binecuvânta” (Geneza 22:16-17)

Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Pentru că... n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu... îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului.” Isaac a reprezentat visul de o viață al unei femei sterpe pe nume Sara și al unui bărbat fără vlagă pe nume Avraam. Dar cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât este mai greu să faci în așa fel încât acea binecuvântare să nu devină un idol în viața ta. Banii pot fi cel mai bun exemplu. Cu cât câștigi mai mulți bani, cu atât mai greu este să te încrezi în Dumnezeul cel Atotputernic, și cu atât este mai ușor să te încrezi în banul atotputernic. Nu-i așa că este ironic faptul că pe dolarul american este tipărit „În Dumnezeu ne încredem” – când de fapt banul este lucrul din cauza căruia ne este cel mai greu să ne încredem în Dumnezeu? Dacă ești binecuvântat din punct de vedere financiar, lucrul acesta este un dar de la Dumnezeu (vezi Deuteronomul 8:18). Însă Dumnezeu nu ne binecuvântează financiar pentru a folosi banii în mod egoist. El ne binecuvântează pentru a putea fi o binecuvântare mai mare pentru alții (vezi Geneza 12:2). În realitate, lucrul de care ești dispus să te desprinzi, determină ceea ce Dumnezeu dorește să-ți încredințeze. El vrea să te aducă în punctul în care îți găsești identitatea în Persoana căreia îi aparții și nu în propria ta persoană. Îți poți fundamenta identitatea pe o mie de lucruri: diplomele pe care le-ai obținut, funcțiile pe care le deții, salariul pe care îl câștigi etc. Dacă însă identitatea ta se întemeiază pe orice este trecător, atunci identitatea ta este fundamentată greșit. Există o singură temelie solidă: Domnul Isus Hristos. Așadar, ce se interpune între tine și Dumnezeu? Ce îți hrănește eul? Unde îți găsești siguranța în afara lui Hristos? Asta trebuie să așezi astăzi pe altar.