SUFERINȚA CA ACT AL ÎNCHINĂRII

"... Domnul a dat, și Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!"
Iov 1:21

Pe pământul acesta viața este scurtă și plină de necazuri. Dacă o raportăm la veșnicie, chiar așa este. Doar dincolo de nori și soare, viața este fără sfârșit și abundă de bucurii, aici jos... . dureri, necazuri, ură, patimă, neajunsuri, despărțiri, acuzații, frică, șantaj și curse, lacrimi și întrebări, etc. Uneori, parcă am vrea să evadăm, să ne ducem de aici, să apucăm universul dacă am putea, dar nu putem! Dumnezeu ne-a legat de glie atâta timp cât vrea El. Să știți că vom fi aici, pe pământ, în această vale a plângerii, până când ne ia El! Bine, bine, dar ce facem cu cele de mai sus, cu alea rele? Le lăsăm așa, dar le folosim ca mijloace de închinare. La asta ne inspiră și Iov.

Nu-i ușor lucru să te închini lui Dumnezeu prin necazurile vieții, dar este extrem de folositor. Nu-i simplu, dar e necesar. N-avem înclinație pentru aceasta, dar trebuie.

Atunci și acolo, în necaz, să nu păcătuiești cu limba, să nu gândești rău, să nu ridici întrebări nebune, să nu te lași ispitit de posibilele sfaturi neînțelepte ale partenerului de viață, ci să binecuvântezi, să mulțumești, să cânți și să te rogi, să te închini în fața Aceluia care știe, vede și poate totul și la vremea potrivită vrea să-ți dea înapoi îndoit ce ți-a luat. Da, aici trebuie să ajungem.

Poate mai avem până la nivelul acesta de spiritualitate, dar tocmai aici vrea Dumnezeu să fim aduși. Odată ajunși aici, e foarte aproape cerul, răsplata eternă, Paradisul cu Dumnezeu.

Așadar, de vom fi încercați prin suferință, să ne închinăm lui Dumnezeu. Să nu întoarcem rău pentru rău, să nu blestemăm când suntem deposedați, să nu ne lăsăm ademeniți de explicațiile oamenilor la cauza suferinței, să nu păcătuim cu limba, să nu ne lepădăm de Dumnezeu!

Dragi prieteni și frați în Hristos, închinați-vă lui Dumnezeu chiar și în necazuri. Ce realizare, să faci din Valea Plângerii Muntele Închinării! ! !

Pastor Ioan Cocîrțeu