E trecut deja de amurg când scriu... E liniște și se face tot mai târziu. Ceaiul meu e fierbinte încă, iar cerul e întunecat. Lumea se pregătește să doarmă, cu visele prea multe, cu treburile prin casă neterminate, cu pagini nescrise, oricum... căci mâine dimineață începe ceva nou.  E atâta liniște pe care cu drag o prețuiesc. Liniște multă, liniște care odihnește sufletul, liniște în prezența Lui Cristos. Seara îți dai seama  ce anume  ai strâns pe parcursul zilei, îți dai seama mai bine de discuțiile pe care le-ai purtat, de atitudinile cu care ai abordat anumite decizii, de ce ai câștigat sau risipit... . Cu câtiva ani în urmă, confruntându-mă cu câteva situații mai dificile pentru mine atunci, am avut momente de singurătate mult mai accentuate decât altele, care de altfel sunt și normale... fiind și mai departe de casă am început să telefonez des oamenilor dragi, povestind vrute si nevrute, ei neștiind motivul pentru care îi sun, astfel  umplându-mi liniștea.   Dar totuși, până la urmă nu mai eram singură, nici pe drum, nici în magazine, nici acasă. Mai ales acasă... După o vreme, începusem să nu mai am timp să stau cu Dumnezeu în liniște, nici de citit, nici de scris... Eu care iubeam liniștea, îmi găseam tot timpul câte ceva de făcut în momentele de singurătate.   Am ajuns atât de goală de prezența Lui Cristos, iar de prea multă gălăgie degeaba, obosită și cu inima rece. Am ajuns asemeni unui pământ pustiu care își dorea ploaie, dar respingea orice picătură. Ciudat...   Mă gândeam atunci:  ”Doamne, oare ce vrei să-mi transmiți prin aceste singurătăți? Ce vrei să învăt?” Inima mea căuta oameni, când ea de fapt avea urgentă nevoie de Cristos. De liniștea și timpul cu El. Iar dintr-o dată am făcut liniște. Și am început să tac în prezența Lui, alteori să vorbesc, iar inima a început să-și găsească pacea și dragostea. A durat câtva timp să învăt iarăși să mă bucur de singurătate și să-mi găsesc împlinirea până  și în singurătate.  Am învățat că e  foarte, foarte greu în singurătate, dar și mai greu e fără prezența Lui. Am învățat că încă sunt atâția lângă mine care nu pot să își gasească liniștea în singurătate și care nu o suportă deloc... Uneori singurătatea poate fi atât de apăsătoare încât simți că ți se pune o piatră pe inimă și nu mai poți sufla.  Voi împărtăși cu voi câteva cuvinte din Carte, cu voi cei ce nu mai puteți în singurătatea voastră...
 În Deuteronom (capitolul 32), spre final, după ce Dumnezeu promite restaurarea, după ce le pune în față oamenilor viața și moartea, urmează ”Cântarea lui Moise”:

”9. Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este moștenirea Lui.
10.  El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite. L-a înconjurat și s-a îngrjit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,  
11. asemeni vulturului  care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui.  
12. Domnul a condus singur pe poporul Său...


Când urlă singurătatea, dragostea  Lui Cristos este peste tot in jurul tău...

Iar mâine dimineață, calmul singurătății va fi înlocuit brusc de agitația zilei, agitația oamenilor, agitația ta. În sfărșit nu am mai dat vina pe oameni și nici pe Dumnezeu pentru singurătatea mea.
Am început să-i șoptesc cu credință Domnului dorințele mele, am început să-mi găsesc plăcere în momente de liniște, seara, sau dimineața, cu o carte, sau Cuvântul Lui, să scriu versete care mi-au atras atenția, să-mi număr pe foi binecuvântarile și să-mi aduc aminte cum Dumnezeu a fost cu mine și cum a rămas.
Ce bine a fost când am învățat să sun un om drag, nu din singurătate, ci ca să mă dăruiesc în cuvinte încurajatoare.  Tu ești moștenirea Lui Cristos, singur poate, dar preaiubit.
Când urlă singurătatea inimii tale, Dumnezeu mângâie, Dumnezeu e Acolo, Dragostea Lui e peste tot în jurul tău. Promisiunea restaurării e pe cale să se împlinească!
Ia pacea Lui Cristos în inimă, căci nici chiar pustietatea și frigul  iernii nu țin prea mult... Iar apoi
te vei bucura nespus.

https: //cronicileinimii. blogspot. com/2019/04/i-n-s-i-n-g-u-r-t-t-e-c-u-e-l. html