„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2:19)

     Să analizăm o altă teorie susținută de cei care încearcă să dezaprobe adevărul Învierii în trup a lui Hristos: „Teoria leșinului.” În cartea sa Conspirația Paștelui, Hugh J. Schonfield emite teoria conform căreia Isus pur și simplu a leșinat, a fost dat jos de pe cruce și a fost socotit mort. Apoi, în răcoarea mormântului, El Și-a revenit, a ieșit de acolo și i-a convins pe ucenicii Săi că de fapt a înviat din morți. Lucrul acesta ridică neapărat câteva întrebări; de exemplu: cum se face că înainte de această teorie cu nouăsprezece veacuri, nici prietenii, nici dușmanii creștinilor nu au menționat lucrul acesta? Dar ce spui de sutașul roman care i-a străpuns coasta cu o suliță, din rană țâșnind sânge și apă – dovadă clară a faptului că viața încetase, de vreme ce sângele se separase în elementele sale constitutive? Dar mărturia sutașului trimis de Pilat, un om competent și experimentat în domeniu, a cărui sarcină a fost tocmai să constate că Isus a murit? Apoi se ridică întrebarea referitoare la giulgiul din mormânt. Iudeii aveau obiceiul de a înfășura trupurile moarte în giulgiu de înmormântare și foloseau sute de litri de mirodenii între straturi, pecetluind giulgiul pe cadavru, făcându-l ca o mumie. Capul a fost și el înfășurat. Cum ar fi putut respira Domnul Isus? Și ar fi putut un om aflat într-o stare atât de jalnică să dea la o parte piatra care sigila mormântul și să învingă gărzile romane? Este nevoie de mai multă credință pentru a crede această teorie decât pentru a crede ceea ce s-a întâmplat în realitate – Învierea! Isus e viu!