„Li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi” (Faptele Apostolilor 1:3)

     Dovezile Învierii Domnului Hristos au fost examinate mai atent decât dovezile oricărui alt fapt istoric! Au fost cântărite și analizate de către unii dintre cei mai buni cercetători, printre care Simon Greenleaf, primul deținător al gradului de profesor de drept Royall și Dane, la Universitatea Harvard între 1833 și 1848. El a contribuit la faima Școlii de Drept de la Harvard și este considerat drept una din cele mai de seamă autorități în materie de dovezi certe din istoria omenirii. Când Greenleaf și-a orientat atenția spre Înviere și a examinat-o în lumina tuturor legilor evidenței, el a ajuns la concluzia că s-a întâmplat în realitate, că a fost un eveniment istoric și că oricine analizează dovezile cu sinceritate va fi convins că așa a fost. Avocatul și inginerul britanic, Frank Morison, a fost cel care a început să scrie o carte prin care să respingă Învierea lui Hristos. A scris-o, într-adevăr, dar nu a fost cartea pe care a intenționat s-o scrie! După ce a analizat dovezile, acest avocat sceptic a fost atât de copleșit, încât s-a văzut silit să recunoască evidențele și să accepte Învierea, devenind creștin. Cartea pe care a scris-o: „Cine a dat piatra la o parte?” detaliază dovezile Învierii, iar capitolul introductiv este intitulat „Cartea care a refuzat să se lase scrisă”. Un general al Uniunii din timpul Războiului Civil, avocatul Lew Wallace, a început și el să scrie o lucrare în care intenționa să conteste cu dovezi divinitatea lui Hrisos și Învierea Sa – și a ajuns s-o apere, în celebra sa carte „Ben-Hur”, descrisă ca fiind „cartea cu cea mai mare influență din secolul al nouăsprezecelea.” Hristos a înviat! Și toți cei dragi ai tăi care au fost răscumpărați prin sângele Lui vor învia și ei, și veți putea petrece veșnicia împreună în prezența lui Dumnezeu!