„Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu” (Judecători 7:17)

     În seara dinaintea victoriei sale spectaculoase asupra madianiților, Ghedeon le-a spus celor trei sute de oameni din armata sa: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu.” Ce s-ar întâmpla dacă ai spune lucrul acesta celor pe care îi cunoști? Ar trebui să faci anumite precizări, și să spui: „Urmați-mă în afaceri, dar nu în viața de familie”? Sau „Urmați sfatul meu profesional, dar nu stilul meu personal de viață”? Pentru a câștiga respectul și pentru a fi demn să fii urmat de alții, ai nevoie de două calități care contează cu adevărat. Prima calitate este convingerea. Convingerea este o credință fermă după care trăiești și pe care refuzi s-o compromiți. O persoană pragmatică își adaptează convingerile și faptele după împrejurări pentru a nu face vâlvă, sau pentru a fi agreat și apreciat. Cineva care are o convingere nu va face asta. David Hume, filosof scoțian și sceptic religios, a fost oprit – pe când se grăbea la o întâlnire cu evanghelistul George Whitefield – și întrebat dacă crede cu adevărat ceea ce afirmă marele evanghelist. Hume a răspuns: „Firește că nu! Dar el crede, și vreau să-ntâlnesc și eu un om care crede cu adevărat ceea ce spune!” Autorul Larry Phillips a spus: „Există o diferență remarcabilă între oțel și tinichea, mai ales când sunt lovite. Convingerile profunde ale inimii apar ca niște „cuvinte de oțel” și se remarcă prin fermitatea vocii. Trebuie să nu uităm că nu putem mima convingerile! Oamenii vor vedea întotdeauna diferența dintre cuvintele de oțel și sunetul tinichelei, indiferent cât de tare este lovită tinicheaua!” Oamenii văd diferența dintre valorile tale de căpătâi și concepțiile tale intelectuale. Dacă nu ai o convingere profundă cu privire la ceea ce spui, ei de ce ar avea?