„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Proverbele 11:3)

     După convingere – despre care am vorbit ieri – cea de-a doua calitate pe care trebuie s-o manifești când ai de-a face cu alții este credibilitatea. Când oamenii au încredere în tine, ei te vor asculta. În primele stadii ale relației, ei îți vor acorda avantajul îndoielii atâta timp cât ai recomandări bune. Însă pentru a le păstra încrederea, trebuie să dai dovadă de credibilitate (responsabilitate, integritate, sinceritate). Se zice că profesorul mediocru spune, profesorul bun explică, iar profesorul adevărat demonstrează. La urma urmelor, fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să demonstrăm. În primele șase luni ale unei relații, ne concentrăm asupra abilității de comunicare a unei persoane pentru a putea face judecăți despre el (sau ea). De exemplu, când avem un șef nou care vorbește bine și care lansează o viziune convingătoare, îl credem. Când avem o relație bună cu un vecin sau cu un coleg de muncă nou, avem impresia că avem un nou prieten. Când întâlnim persoana cu care ajungem să ne căsătorim, credem că totul va fi minunat mereu. Și pentru majoritatea oamenilor, luna de miere este minunată! Dar după luna de miere vine căsnicia! De multe ori și căsnicia este minunată, dar uneori nu. Ce face diferența? Credibilitatea! Iată cum merg lucrurile într-o relație: în primele șase luni comunicarea este mai presus de credibilitate. Când o persoană este credibilă, îți face plăcere să-i stai alături de-a lungul vieții. Dar lângă o persoană lipsită de credibilitate, cu greu i-ar putea sta cineva alături. Credibilitatea seamănă cu banii: dacă îi ai ești rezolvat, dacă nu-i ai ești falimentar. De fapt, cu trecerea timpului, modul în care trăiești depășește cu mult cuvintele pe care le folosești.