„Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)

     Un preot dintr-un sat european, din epoca medievală, a spus congregației sale: „Să veniți deseară pentru o predică specială despre Isus.” Și au venit. Cu toate acestea, spre surpriza lor, nicio lumânare nu lumina sanctuarul. Au bâjbâit până la bănci și s-au așezat. Preotul nu se vedea nicăieri. Apoi l-au auzit străbătând biserica până în față. Când a ajuns la crucea care atârna pe perete, a aprins o lumânare. Și fără a rosti un cuvânt, el a luminat picioarele străpunse ale lui Hristos, apoi coasta, apoi una dintre mâini, apoi pe cealaltă. Ridicând lumânarea, a împrăștiat lumina peste chipul Lui acoperit de sânge și peste coroana de spini. Apoi, a suflat în lumânare și a eliberat congregația. Nimic nu mai trebuia spus. Scrie cuvintele „Hristos cel răstignit” și adaugă lângă ele cuvintele „pentru mine” și vei înțelege ce a făcut Dumnezeu când Și-a atârnat Fiul neprihănit pe acea cruce. Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Hristos ar fi murit pentru tine. Cu brațele întinse larg, El a spus: „Iată cât de mult te iubesc!” Când ești ispitit să păcătuiești, când ești apăsat de vina păcatului, când Satan șoptește: „Nu există speranță pentru tine!”, când mândria te face să te concentrezi asupra propriei tale virtuți și moralități – întoarce-te la cruce. Compozitorul de imnuri Isaac Watts rezumă lucrul acesta prin următoarele cuvinte: „O dragoste așa de măreață și atât de divină are nevoie de sufletul meu, de viața mea, de tot ce am.”