Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă decât să faci o juruinţă și să n-o împlinești. Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale? Teme-te de Dumnezeu! (Eclesiastul 5:4‭-‬7)

Totodată, un om a lui Dumnezeu și un creștin adevărat nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui! (Psalmul 15:4) Oricât de complexă ar fi o situație, promisiunea făcută în paguba noastră trebuie ținută! Dacă facem o promisiune cuiva și descoperim pe parcus că pierdem de la noi, să împlinim promisiunea până la capăt. Așa ne poruncește Dumnezeu să facem! Dumnezeu cere fapte, nu vorbe înșelătoare!

Dacă vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu atunci trebuie să-L respectăm pe El, împlinind Cuvântul Său; să ne respectăm pe noi însuși prin a împlini promisiunea noastră față de ceilalți, iar acest lucru va dovedi că săntem oameni care trăim în adevăr, după voia lui Dumnezeu.

Un om sincer și cinstit va căuta întotdeauna să facă ceea ce spune că va face chiar dacă pe parcurs se confruntă cu dificultăți care rezultă în paguba lui. Iar un om mincinos și viclean promite orice, ascunzându-și adevăratele intenții, că să obțină ce vrea, iar când a obținut ce a vrut, trădează omul prin călcarea cuvântul său fără să țină cont că viclenia lor ar putea rănii suflete nevinovate.

Indiferent că este vorba de familie, de prieteni, de colegii de la serviciu sau de persoane pe care abia le-am cunoscut, relația noastră cu ceilalți dovedește cine săntem cu adevărat! Un om a lui Dumnezeu respectă persoanele din jur, își respectă cuvântul dat, și împlinește promisiunile chiar dacă este în paguba lui.

Să nu uităm niciodată acest verset de aur: "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le și voi la fel!" (Matei 7:12) Un om a lui Dumnezeu și un creștin adevărat va avea milă de cei în necazuri și suferință, și va oferi o mână de ajutor. N-are absolut nici o importanță faptul că cei pe care-i ajutăm nu vor putea să ne despăgubească sau nu se vor găsi niciodată în postura să ne ajute în viitor. Fiindcă un om smerit și cu frică de Dumnezeu nu ajută cu așteptarea de-a căpătă cândva ceva în schimb, ci pentru că așa este corect și plăcut înaintea lui Dumnezeu!