„Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!” (Psalmul 120:2)

     Când creezi o impresie falsă în mod deliberat, Biblia spune că „iubeşti minciuna şi trăieşti în minciună” (Apocalipsa 22:15). Poate sună dur, mai ales dacă tu nu ai dorit decât să faci un ban în plus, să scutești sentimentele cuiva sau să încerci să pari mai bun. Nicio ființă umană nu ar fi stabilit un astfel de standard, ci numai Dumnezeu. Și El este serios în această privință. Cazul cel mai elocvent din Biblie: Anania și Safira. Când acest cuplu a încercat să creeze o falsă impresie despre dărnicia lor, au căzut morți la picioarele apostolilor. Prin urmare, „niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei” (Faptele Apostolilor 5:13). Tu cât ai fi rezistat în acea biserică? Petru a zis: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (v. 4). E o perspectivă cu totul nouă, nu-i așa? Se spune că un om s-a dus la pescuit și nu a prins nimic. Așa că, în drumul său spre casă s-a oprit la piață și a cumpărat trei pești. Apoi i-a spus vânzătoarei: „Aruncă-mi-i peste tejghea, ca atunci când ajung acasă să îi pot spune soției mele că eu i-am prins!” Genial pescar, nu-i așa? Solomon spune: „Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.” (Proverbele 8:7-8). Una din cele mai rele minciuni este cea pe care ne-o spunem nouă și pe care ajungem s-o credem. Și încă un gând: cea mai mare problemă a unui mincinos e că nu mai poate crede pe nimeni, întrucât „îți judeci aproapele după cum îți trăiești viața.” Așadar, dacă ai o problemă să spui adevărul, roagă-te: „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă și de limba înşelătoare!” Amin?