303. vasul de lut în care-mi țin apa... 304. muzica fără cuvinte care o pot auzi și care mă inspiră305. soțul meu care e teafăr și care doarme acum, obosit de la muncă306. vise de om pe care le aduc la picioarele Tale307. mulțumesc pentru răbdarea Ta pentru mine și că nu încetezi să mă chemi la sfat cu Tine, Tată. sunt mulțumiri, sunt daruri, de care nu mă simt vrednică.  Mai urmează, dar nu pentru că le merit, ci pentru că Dumnezeu este bun, și pentru că  inima mea tânjește să învețe acest limbaj al mulțumirii. Au fost alții până la mine care au scris mult mai bine despre mulțumire, care au definit-o mult mai concret, dar ce contează? Contează doar să știm să numărăm corect. Toate binecuvântările, toate darurile nemeritate, toate zilele pe care le avem...   "Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos." ( Efeseni 5:20) Chiar pentru toate? Și pentru cele pe care nu le avem? Și pentru dorințele care încă nu s-au împlinit? Da... Lui Dumnezeu îi plac inimile mulțumitoare. Acestea sunt inimile care se modelează ușor... Cu celelalte e atât de greu...   Ne-am gândit oare că dacă ni s-ar fi împlinit toate dorințele, atunci poate  deveneam mândri, egoiști, sau ne depărtam de El.    "Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! (" Psalmii 90:12) Uneori, ne comportăm ca și oameni care nu mai știu să numere... Numărăm greșit zile, și înlocuim importantul cu urgentul.   Numărăm greșit binecuvântările pe care le-am primit în viața noastră si ce vedem! ? Vedem ce puțin avem, vedem cât de mult au alții, vedem că ne trebuie atâtea, mai multe decât putem duce... Lacomi, flămânzi, fără speranță, continuăm să numărăm greșit...  Doamne, învață-ne să numărăm corect...  E atât de importantă multumirea. El o zice, eu doar mi-o repet de nu știu câte ori pe zi ca să nu uit... Să nu cumva să uit, ca să nu mi se facă inima amară.  Închinarea omului care zice că îl iubește pe Dumnezeu trebuie să fie însoțită de mulțumire. Si iată:  ” Închinați-vă Domnului cu mulțumire” Psalmul 147:7   E prea importantă mulțumirea, dar uneori prea neluată în considerare. E dficil să fii mulțumitor pentru tot. În mijlocul sarcinilor parcă interminabile ale zilelor care trec prea repede, suntem chemați la a mulțumi și totodată, la a fi mulțumitori.  Asemeni leprosului vindecat mă întorc și aleg să vreau să mulțumesc în ciuda faptului că de multe ori nu simt să fac asta.   Iar acum la final, te întreb: Care e rostul zilelor tale? Care sunt lucrurile urgente care de multe ori iau locul celor importante și chiar merită asta?   Când e momentul în care, îndestulat de  binecuvântări, te întorci să mulțumești?   Și încă... învăț să număr corect. și încă... ma lupt să nu mulțumesc doar cu buzele.