„Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)

     Întrucât nu există oameni perfecți, nu pot exista nici părinți perfecți. Așadar, chiar dacă îți iubești copiii foarte mult, uneori ești obosit, frustrat, dezamăgit și irascibil. Fă ca astfel de perioade să fie o excepție, nu o regulă. Un psiholog creștin a scris: „În urmă cu câțiva ani, am cerut unui grup de o mie de mame și tați să descrie cele mai mari frustrări ale lor în creșterea copiilor. Am auzit multe istorioare amuzante despre telefoane lipicioase, vase de toaletă și noduri la șireturile papucilor. O mamă dorea chiar să știe de ce copiii mici nu varsă niciodată în baie. Dar în studiul nostru, părinții nu au râs pur și simplu de frustrările lor – ei au avut tendința să dea vina pe ei înșiși. Ei spuneau că sunt copleșiți și că își pierd încrederea în abilitatea lor de a-și îndeplini sarcinile. Mulți dintre ei întâmpinau probleme în a face față zilei de mâine. Ce trist este că această responsabilitate străveche de creștere a copiilor a devenit o povară atât de încărcată de vinovăție. În realitate, în majoritatea cazurilor, faptele nu susțin această autocondamnare. Majoritatea mamelor și taților fac un lucru lăudabil acasă, și e timpul ca cineva să-i bată pe umăr și să-i încurajeze pentru dedicarea și sacrificiul lor. Într-o zi, când frustrarea copilăriei mici și tumultul adolescenței vor fi trecut, ei se vor bucura că au fost părinți foarte buni și iubitori. Rezistați, mamelor și taților; sunteți mai înzestrați decât credeți!” Solomon ne spune care este adevărata răsplată a părinților: „Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura.”