„Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” (Faptele Apostolilor 3:4)

     Biblia spune: „Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă” ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și el se uita la ei cu luare aminte, și aștepta să capete ceva de la ei. Atunci Petru i-a zis: „Argint și aur, n-am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare, și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, și lăudând pe Dumnezeu.” (v. 2-8). Această minune începe cu următoarele cuvinte: „Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și continuă astfel: „L-a apucat de mâna dreaptă, și l-a ridicat…” În zonele din Africa de Sud, unde trăiesc comunitățile Zulu, oamenii se salută între ei cu o expresie care înseamnă: „Mă uit la tine.” Ar putea fi aceasta strategia lui Dumnezeu pentru suferința umană? Mai întâi, priviri pline de bunătate văd durerile oamenilor disperați. Apoi, mâini puternice îi ajută pe cei slabi. Iar după aceea, minunea lui Dumnezeu. Noi ne facem partea noastră măruntă, Dumnezeu Își împlinește partea Sa măreață și viața la poarta numită „Frumoasă”, devine întocmai așa: „frumoasă.” Ca să-i slujești pe alții trebuie mai întâi să te uiți la ei iar pentru a-i ridica, trebuie mai întâi să-i iubești, deoarece știi că Domnul Isus îi iubește.