„Duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană…” (1 Tesaloniceni 5:23)

     Dacă ai fi doar o ființă spirituală, potențialul tău ar fi nelimitat. Dar pentru că nu ești, trebuie să îngrijești mereu de „sufletul” tău, care cuprinde emoțiile, voința și intelectul. În plus de asta, trebuie să te confrunți cu nevoile și poftele trupului tău fizic. Poți să te rogi cât dorești, dar natura ta „sufletească” nu se va trezi într-o bună dimineață cu dorința de a fi pe placul lui Dumnezeu, deoarece aceasta este mereu în conflict cu voia Lui (vezi Romani 8:7-8). Când trăiești după „îndemnurile firii”, vei fi condus mereu pe un drum greșit. La fel ca un copil răsfățat, firea ta trebuie disciplinată și supusă duhului tău cel nou. Sufletul, pe de altă parte, îți este mereu prins între firea pământească, care Îi spune NU lui Dumnezeu, și duhul tău, care Îi spune DA. De aceea sufletul tău (voință, emoții și intelect) trebuie reprogramat zilnic prin Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel spune: „să vă transformați prin înnoirea minții voastre” (Romani 12.2). Ceea ce ai programat în computerul tău, aceea primești, nu-i așa? Tot astfel, când începi să gândești conform Scripturii, începi să ai o viață victorioasă. Acțiunea reală se petrece în duh – acea parte din tine care a fost reînnoită și regenerată când ai fost născut din nou. Când Duhul lui Dumnezeu a intrat într-o relație personală cu duhul tău, a avut loc o naștere din nou și, pe măsură ce crești spiritual, începi să produci roade spirituale (vezi Galateni 5:22). Când se întâmplă lucrul acesta, începi să înțelegi că ai un duh nou care trăiește într-un trup vechi. Când știi asta, îți înțelegi luptele și te rogi: „Doamne, sunt al Tău pe deplin, cu duhul, cu sufletul și cu trupul meu. Amin!”