„Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.” (Numeri 23:20)

     Iudeii au ocupat Țara Promisă și au intrat în stăpânirea ei, cucerind cetate după cetate. Când s-au apropiat de Moab, Balac, împăratul Moabului a vrut să plătească un ghicitor, pe nume Balaam, să rostească un blestem peste armatele iudeilor care se apropiau. În timp ce stătea pe vârful unui munte și se uita spre tabăra iudeilor, Balac se aștepta să audă blestemele curgând din gura lui Balaam. În schimb, a venit binecuvântarea. Când l-a întrebat pe Balaam de ce, el a explicat: „Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el” (v. 20-21). Oare s-a întâmplat așa pentru că nu exista „fărădelege” sau „răutate” în rândul iudeilor? Nu! Atunci cum se face că Dumnezeu nu le-a văzut? Din același motiv pentru care El nu îți vede nici greșelile și păcatele tale. El a ales să te vadă „în Hristos”, care este neprihănit și al cărui sânge ispășitor ne acoperă toate păcatele de la nașterea din nou până la Noul Ierusalim. Când iudeii își instalau tabăra în fiecare seară, corturile lor formau o cruce mare; imaginează-ți corturile a opt seminții în poziție verticală și corturile a patru seminții în poziție orizontală. Vezi imaginea? În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, așa te vede Tatăl ceresc pe tine. El se uită la tine – prin cruce. Și din moment ce sângele lui Isus a plătit pentru toate păcatele pe care le-ai putea face vreodată, Dumnezeu te vede ca fiind „acceptat”, „neprihănit” și „desăvârșit.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Pentru că Dumnezeu te vede în Hristos, ești binecuvântat în mod ireversibil. Cu alte cuvinte: „ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veșnicie!” (1 Cronici 17:27)