„Toate aceste lucruri” I-a zis el „le-am păzit din tinerețea mea.” (Luca 18:21)

     Cred că fruntașul cel tânăr și bogat ar fi undeva pe primele locuri într-un clasament al celor mai religioși oameni din Scriptură. El ținea toată Legea! Vedem însă că este posibil să nu greșești cu nimic, și totuși să nu faci nimic bun. Conform definiției, neprihănirea înseamnă să faci ceva ce este considerat bun. Noi însă am redus acest concept la a nu face nimic greșit. Rămânem fixați asupra păcatelor cu voia: nu face asta, nu face cealaltă – și așa vei fi un om bun. Asta înseamnă „sfințenie prin sustragere”. Păcatele de omitere – ce ai fi făcut, ce ai fi putut face și ce ar fi trebuit să faci – sunt cele care frâng inima Tatălui nostru ceresc. Dacă ești părinte, înțelegi. Îți place când copiii nu fac nimic rău, dar îți place și mai mult când fac o faptă bună! Ai fost mântuit ca să slujești! Pavel spune că Dumnezeu ne-a zidit „în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit… mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10). Dumnezeu are un plan special pentru viața ta, și anume „voia Sa.” Dar nu poți sta numai în defensivă, trebuie să te lansezi și în ofensivă. Nu se poate numai să nu faci fapte rele, trebuie să faci și fapte bune. Tu nu ai fost chemat să respecți reguli și tradiții, ci ai fost chemat să-L urmezi pe Domnul Isus. Dacă îți pare rău pentru fruntașul cel bogat, nu ar trebui să simți asta din cauza a ceea ce i-a spus Isus să facă, ci a ocaziei uriașe pe care el a ratat-o. Imaginează-ți că a refuzat trei ani de practică împreună cu Creatorul, și veșnicia împreună cu El! Renunțarea pe care i-a cerut-o Domnul tânărului bogat, era nimic în comparație cu ce-i oferise Isus în schimb. Din nefericire, el a spus nu. Dar tu poți spune da – și astfel vei începe să trăiești viața cea mai frumoasă cu putință!