„Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură” (Faptele Apostolilor 2:17)

     Domnul Isus a fost numit „un prieten… al păcătoșilor” (Matei 11:19). De ce? Pentru că El nu i-a analizat și nu i-a etichetat pe oameni. El nu a venit la cei bogați și la cei manierați. I-a inclus, dar nu s-a limitat la tovărășia lor. El i-a căutat pe cei marginalizați și ostracizați de societate și a mers la ei cu dragostea lui Dumnezeu. „Dar cum rămâne cu practicile lor păcătoase?” întrebi tu. „Nu s-ar putea interpreta că le aprobăm modul de viață?” Într-o zi, Fariseii au adus o femeie la Domnul Isus, spunând: „femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.” (Ioan 8:4). Să remarcăm ce a făcut Isus: a coborât la nivelul ei, și a ridicat-o la nivelul Său! Numai după aceea a zis: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (v. 11). Dacă oamenii și-ar putea spăla păcatele înainte de a veni la Domnul, ei nu ar mai avea nevoie de El. Biserica a luat naștere când Duhul lui Dumnezeu a fost turnat peste oameni din orice loc, rasă și cultură. Nu poți avea parte de o revărsare autentică a Duhului Sfânt peste oameni murdari, învrăjbiți și divizați. Când lumea va vedea că ne strângem laolaltă în unitate sub aceeași ungere, ei vor alerga iarăși în „camera de sus” strigând: „Ce să facem?” (Faptele Apostolilor 2:37). Pavel a scris: „mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului (cei dinăuntru), apoi a Grecului (cei din afară)” (Romani 1:16). În calitate de creștini, noi deținem formula prin care cei zdrobiți pot fi vindecați. Însă înainte de-a le-o putea împărtăși, pentru a avea credibilitate, noi creștinii trebuie să fim uniți prin Duhul. Așa să ne ajute Dumnezeu!