„Văduvele lor erau trecute cu vederea…” (Faptele Apostolilor 6:1)

Întreg versetul menționat sună așa: „În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor de toate zilele.” De ce? Pentru că aceste văduve veneau din afară. Ele nu crescuseră în Iudea sau în Galileea, ci sosiseră din ținuturile îndepărtate ale Greciei, Romei și Siriei. Și dacă unele vorbeau aramaica, aveau un oarecare accent. Prin urmare, ele erau „trecute cu vederea”. Administratorii bunurilor respective le împărțeau mai întâi femeilor evreice. Directorul băncii de alimente separa cererile pe două categorii: localnici și imigranți. Cum a reacționat biserica? „Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor” (vers. 2). Ai participat vreodată la o adunare a „ucenicilor” întruniți ca să rezolve problema celor „trecuți cu vederea”? De ce au organizat apostolii o astfel de întâlnire? Datorită exemplului Domnului Isus, pe care l-a dat chiar de la începutul lucrării Sale în Nazaret: „să vestesc săracilor” (Luca 4:17). În acea zi, El enunțase cele șase lucruri pe care Dumnezeu L-a trimis să le facă: 1) Să predice Evanghelia celor săraci. 2) Să-i vindece pe cei cu inima zdrobită. 3) Să proclame libertatea celor aflați în robie. 4) Să redea vederea celor orbi. 5) Să-i elibereze pe cei oprimați. 6) Să proclame anul de îndurare al Domnului. E vorba de anul jubiliar, când toți prinșii de război erau eliberați, când toate datoriile erau șterse și când tot ce li se luase le era dat înapoi. Domnul Isus împlinește toate nevoile: ale trupului, ale sufletului și ale duhului. Acesta este mesajul la care ai fost chemat… și cu care ești trimis să-l împărtășești lumii!