„Prin credință a dat Isaac lui Iacov și Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

     Orice copil are nevoie de binecuvântarea tatălui său, și fiecare tată trebuie să rostească binecuvântări peste copilul său. Când Isaac și-a binecuvântat fiii, el a vorbit cu acea autoritate venită de sus, și nu din sentimentalism sau favoritism. După obiceiul iudaic, binecuvântarea unui tată avea câteva ingrediente, iar azi vom vorbi despre două dintre ele: 1) Atingerea plină de semnificație. „Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis… Apropie-te, deci, și sărută-mă, fiule.” (Geneza 27:22, 26). Binecuvântarea tatălui cuprindea punerea mâinilor, un sărut și o îmbrățișare în semn de dragoste și de acceptare. Și Domnul Isus a știut importanța acestei binecuvântări: „Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” (Marcu 10:16). Asemenea expresii pline de dragoste binecuvântează inimile copiilor tăi, când le primesc de la tine, dragă tată care asculți! 2) Vorbe afectuoase. Înainte de a-l binecuvânta pe Iacov, tatăl său Isaac i-a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27). Pentru orășeni, aceste cuvinte ar putea stârni priviri întrebătoare, dar nu și pentru fiii lui Isaac. Isaac, un om care iubea natura, spunea de fapt: „Ăsta e fiul meu – un băiat de la țară, un vânător, un bărbat în toată regula, la fel ca tatăl său!” Cuvinte mai încurajatoare nici că putea să adreseze fiilor săi. Taților, asigurați-vă că vorbele voastre nu înjosesc și nu sunt dure. Spuneți cuvinte precum: „Te iubesc! Cred în tine! Sunt mândru de tine! Voi fi mereu alături de tine!” Deci, astăzi binecuvântează-ți copiii!