„Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru…” (1 Tesaloniceni 2:7)

     Al optulea tip de personalitate la care ne oprim sunt comandanții; ei au fost creați ca să descopere și să exercite autoritatea și leadershipul, să știe cum funcționează și să simtă natural atrași către acestea. Dacă imaginea puterii este importantă pentru tine, faci parte dintre ei! Deci, simți nevoia să conduci. Împotrivirea nu face decât să-ți dea energie. Winston Churchill a fost un comandant care se plictisea rapid de învoieli și ale cărui victorii mărețe au fost inspirate de împotrivire. Ducea continuu lupte… de exemplu, cu Lady Nancy Astor, care i-a spus odată: „Winston, dacă ai fi soțul meu, ți-aș pune otravă în ceai.” La care Winston a dat celebra replică: „Nancy, dacă aș fi soțul tău, l-aș bea!” Când Adolph Hitler a pus mâna pe putere în Germania, Churchill și-a găsit dușmanul formidabil pe care l-a așteptat întreaga viață. Și s-a ridicat la înălțimea acestei provocări. Dar puterea poate deveni un scop în sine și poți ajunge frustrat când lucrurile nu se fac așa cum dorești tu. Firește, poate alții se simt intimidați când ar vrea să ia atitudine pentru că nu sunt de acord cu tine, iar când se întâmplă asta, poate ai parte de ascultare, dar nu ai parte de dragoste, loialitate sau respect. Să-l păzească Dumnezeu pe liderul care nu are niciun lider și pe cei care îl urmează! Responsabilitate fără răspundere produce instabilitate. Numai când te vei înconjura de oameni cu o vedere largă pentru a-ți compensa lacunele, vei înțelege dacă ai tendința de a-i folosi pe oameni și dacă utilizezi frica și intimidarea pentru a-ți impune dorințele. Pavel, care a fost un mare lider, a scris: „ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii.” Când vine vorba să fii un lider bun, iată două cuvinte care merg mână în mână: „blândețe” și apoi „măreție.” Deci, pune-ți aceste cuvinte pe inimă, și aplică-le!