„Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic…” (Psalmul 139:15)

     În context, psalmistul a scris: „Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (v. 14-16). Dumnezeu a pus deja în copilul tău un potențial; acum este rândul tău să-l ajuți să și-l descopere și să și-l dezvolte. Vei observa acest potențial în temperamentul său, în darurile sale și în preocupările sale. Rezistă tentației de-ai trata pe toți copiii tăi la fel; sunt diferiți! Cain a fost fermier și fratele său, Abel a fost păstor. Iacov și Esau au fost gemeni, și cu toate acestea cum nu se poate mai diferiți! Ce să mai zici de fiul risipitor care a plecat de acasă și a devenit un „iubitor de petreceri,” în timp ce fratele său mai mare a rămas acasă, dar a devenit un fățarnic și un critic? Trebuie să-ți iubești fiecare copil în mod necondiționat, dar să-i stimulezi diferit. Cine sunt ei? Ce preferințe au? La ce sunt pricepuți? Cum fac ei față schimbării? Cum se comportă ei când sunt singuri? Pleacă urechea la ceea ce prețuiesc pruncii tăi, la temerile lor și la nevoile lor! Asigură-te că sunt ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i obliga s-o ia pe drumul pe care ai fi vrut tu să mergi. Ajută-i să-și descopere propria identitate și să devină cei mai mari susținători ai lor. Dacă asta înseamnă să-ți amâni visele o vreme, fă-o! Nu vei regreta niciodată! Copiii tăi sunt viitorul tău; substanța ta proprie va dăinui în ei. Și încă ceva: pomii pe care îi îngrijim astăzi produc fructele pe care le mâncăm mâine. Așa că, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să te ajute să-ți înțelegi și să-ți susții copiii!