„Dacă vei face lucrul acesta… vei putea face față lucrurilor” (Exodul 18:23)

     Oare de ce insistăm să facem toate lucrurile singuri? Din trei motive: 1) Ne este teamă că ceilalți nu vor face lucrurile la fel de bine ca noi – dar cum altfel vor putea ei învăța? 2) Ne este teamă că ne vor eclipsa. Biblia afirmă: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). 3) Avem impresia că Dumnezeu așteaptă ca noi să facem totul. Socrul lui Moise i-a zis: „Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat… fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea lui Dumnezeu… Alege din tot poporul oameni destoinici… pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înșiși. În felul acesta, îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” (Exodul 18:19-23). Așadar, evaluează care sunt lucrurile pe care numai tu le poți face, și delegă lucrurile pe care le pot face alții. Dacă sarcina este prea mare pentru tine, ia-o ca pe un semn prin care Dumnezeu îți spune: „Nu încerca singur!” Asta nu înseamnă să lași lucrurile în seama oricui. Dacă te asociezi cu persoana nepotrivită pentru a face ceva care pentru respectivul nu înseamnă nimic, va urma dezastrul. Așa că va trebui: 1) să găsești persoana potrivită; 2) să dai sarcina potrivită; 3) să ai încredere că va face ceea ce trebuie. Fă aceste trei lucruri, și vei trăi suficient de mult ca să te bucuri că ai putut „face față lucrurilor.”