„Eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3:18)

     Pastorul Jim Penner spunea: „N-am să uit niciodată: aveam opt ani și stăteam așezat pe scări când mama a deschis ușa și doi bărbați i-au dat niște hârtii. Când lacrimile au început să-i șiroiască pe obraji, nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Stăteam prost cu banii… rata la bancă nu mai fusese plătită și mașina ne-a fost luată. Dar mai port cu mine și o altă imagine, pe care o prețuiesc, din aceeași zi… mama rugându-se în camera ei. În fața fricii, două cuvinte au răzbătut: „Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!” M-am gândit: „Mulțumesc? Tocmai ți-ai pierdut mașina; nu mai avem bani; ce se va alege de noi?” Rugăciunea ei a continuat: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru ce ne-ai dat și pentru că mai avem ce mânca deseară!” Și a continuat așa un sfert de oră, poate mai mult… Privind în urmă, am câștigat o înțelepciune pentru toată viața în acele momente. Mama m-a învățat să am o atitudine de mulțumire în mijlocul tuturor greutăților, pe care n-am s-o uit niciodată. Vremurile grele nu au dispărut peste noapte, dar în anii care au urmat, Dumnezeu a binecuvântat-o pe mama pentru credința ei neclintită!” Mulțumirea nu este un răspuns natural în fața greutăților; e o disciplină pe care ți-o dezvolți. Psalmistul a zis: „nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). În mijlocul necazului, când nu crezi că Dumnezeu te-a binecuvântat, oprește-te… adu-ți aminte de credincioșia Sa… și vei ajunge să fii plin de pace și de bucurie. Habacuc a zis: „chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Când îți faci timp să aduci mulțumiri pentru binecuvântările din viața ta, perspectiva și atitudinea ta se vor schimba!