„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17)

     Consilierii din domeniul recuperării medicale folosesc expresia „unici în fază terminală”, deoarece oamenii cu dependențe au impresia că problema lor este unică și fără leac: „Ceilalți m-ar respinge dacă ar afla de problema mea. M-am luptat cu ea de atâta timp, încât nu cred c-o voi învinge vreodată.” Așa că ei se izolează și trăiesc o viață de disperare și depresie. Un autor a scris: „De atâtea ori suntem tentați să ne camuflăm viețile. Rușinea și vinovăția ne împiedică să-i lăsăm pe ceilalți să știe cu ce ne confruntăm în viață. Noi gândim în felul următor: „Dacă familia și prietenii ar ști poftele întunecate din inima mea, și felul ciudat în care mintea mea o ia razna, m-ar respinge și m-ar exclude din cercul lor.” Însă exact opusul este adevărat. Când avem îndrăzneala de a ridica „paharul” și de a-i lăsa pe prieteni să vadă ce se află în el, vor fi încurajați să-și ridice și ei „paharul” și să împărtășească cu noi secretele lor ascunse cu atâta neliniște. Cea mai profundă vindecare are loc atunci când nu ne mai simțim izolați de propria noastră rușine și vinovăție, și când descoperim că și ceilalți simt de multe ori ceea ce simțim și noi, gândesc ceea ce gândim și noi și au fricile, spaimele și preocupările pe care le avem și noi.” Nu lăsa mândria să te împiedice să-ți învingi problema. Când îți aduni puterile ca să fii cinstit cu tine însuți și cu ceilalți, vei găsi vindecare. Citește aceste două versete: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) și „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4). Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: caută ajutor!