Înainte de venirea Domnului Isus la cruce, ODIHNA Sabatului era inactivitate. Exodul 35:2-3. zice:

   ”Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de ODIHNĂ, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. Să n-aprinzi nici foc în niciuna din locuințele voastre, în ziua Sabatului.”

   Să te odihnești deplin! Dar nu era cu putință acest lucru, Sabatul, ziua sfântă cum să fie trăit de oameni nesfințiți și neascultători, necredincioși Domnului, care nu reușeau să se sfințească prin puterea lor, ci falimentau la tot pasul, în împlinirea poruncilor, deși la fel ca astăzi erau și sunt oameni care coborau standardul sfințeniei lui Dumnezeu la nivelul minții lor, bătându-se în piept că ei dau, fac, țin, împlinesc tot ce Dumnezeu a zis s-au zice, însă SFINȚENIA lui Dumnezeu nu poate fi atinsă de omul firesc, pământesc, ci doar omul mândru crede asta și luptă pentru asta, disprețuind pe cei care nu pot ca ei, ori nu fac ca ei. Oamenii firești, nenăscuți din nou întotdeauna judecă și condamnă pe cei din jurul lor, ei nu au ODIHNA lui Hristos în ei, prin care oricine poate ajunge liber de osândire și judecată și poate experimenta ODIHNA pentru toată viața lui fizică și spirituală. Pentru omul născut din nou ODIHNA este activitate, lucrează din odihnă, iar diferența este că din ODIHNĂ nu ești stresat, epuizat, nervos, mânios, ci plin de pace și liniște care are rădăcina în natura, în firea lui Dumnezeu, din care am fost născuți și mai mult îmbrăcați cu Hristos și mai mult așezați cu El în Dumnezeu și mai mult așezați cu El în locurile cerești. Acești oameni nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei, iar viața care o trăiesc pe pământ în carne, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, trăiesc în Duhul și nu umblă cârmuiți de firea pământească. Aceștia sunt oamenii născuți din nou, fii de Dumnezeu. Acum poate vei zice: bine, dar eu am fost născut din nou și mă bucur, știu că sunt mântuit, sunt un creștin practicant, dar nu pot vedea ODIHNA în viața mea, sunt stresat, depresiv, îngrijorat, tulburat... Siguranța ODIHNEI lui Hristos depinde în totalitate de cunoștința ta de cine ești în Hristos, cunoașterea identități tale în Hristos. Când ești conștient de asta și-ți înnoiești mintea cu Cuvântul Domnului, primind și înțelegând harul și darul neprihănirii lui Hristos pentru viața ta, în toată plinătatea ajungi să domnești în viață peste circumstanțele care apar în fața ta și pot provoca neliniște, stres și griji dacă nu ești echipat. Dar atunci când harul și darul neprihănirii este din belșug în viața ta mintea este păzită de coiful mântuirii și poți face față uneltirilor celui rău, din ODIHNĂ. Cuvântul Domnului este îndeajuns pentru orice situație ai fi, să-l primești, să-l crezi și să-ți schimbe mintea și să o seteze pe unda Duhului Sfânt, din duhul tău, ca să treci biruitor prin orice ar veni împotriva ta. Tu stai în ODIHNĂ, nu mai  ești tulburat, stresat și vorba Psalmistului,”dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine.”Și fiind în ODIHNĂ tu nu rămâi în vale plângându-ți de milă, ci trecând prin ea, o prefaci într-un loc plin de izvoare, pe care ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Câtă pierdere să ai ODIHNA în tine și să nu beneficiezi de ea, din lipsa cunoștinței lui Hristos, care locuiește în tine și tu nu ești conștient și nu știi cum s-o primești, prin Duhul. Astăzi această veste bună strigă la toate urechile fiilor de Dumnezeu și totuși atât de puțini vor să o apuce. De aceea mulți fii trăiesc sub nivelul pregătit de Hristos la cruce, ca toți cei ce vor să primească ODIHNA LUI să se grăbească s-o primească, ca să nu cadă în neascultare, ca cei dinaintea noastră, ci primind harul și darul neprihănirii, în toată plinătatea să putem domni în viață, peste toate circumstanțele și să nu domnească ele peste noi, că nu-i ușor. Amin.