„Socotesc că este drept… să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13)

     Săritorul cu prăjina descoperă cât de sus poate sări numai după ce trece peste ștachetă. Apoi, el o fixează mai sus. Și Dumnezeu face la fel. El îți pune la încercare credința până în punctul care ți se pare cel mai intens. Pastorul și autorul Jon Walker spunea: „La un moment dat, am simțit cum Dumnezeu îmi testează credința. Și anume, mi-a spus să nu mai depind de un salariu regulat și să încep să trăiesc prin credință. Așa că, plin de convingere că Dumnezeu îmi va purta de grijă, pentru că mi-a spus că o va face, am făcut ce mi-a spus El… și într-adevăr Dumnezeu a început să-mi poarte de grijă. Am ținut un jurnal cu toate modurile prin care a avut Dumnezeu grijă de mine, iar lista a devenit impresionant de lungă, spre bucuria mea. Dumnezeu mă mișca de la o credință de felul „sper că se va întâmpla,” la o credință de tip „știu că se va întâmpla.” Cu toate acestea, în decurs de câteva luni, am ajuns să fiu clătinat de îndoială. Nu mă mai puteam concentra și am început să scornesc metode de a genera venituri, crezând că era de datoria mea să fac ca lucrurile să se întâmple, întrucât Dumnezeu poate urma să-mi dea bani sau poate nu. S-ar putea ca tu să fii mai avansat în credința în Dumnezeu; sau poate că ai experimentat și tu exact ceea ce descriu eu acum.” Să înțelegem un lucru: credința care nu se clatină vine numai dintr-o credință care a fost zguduită atât de tare, încât acum este sigură și fermă. Cea mai mare preocupare a noastră este să ne împlinim nevoile, dar preocuparea cea mai mare a lui Dumnezeu este să ne dezvolte credința. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” (Evrei 11:6). De aceea Apostolul Petru a scris: „socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:12-13). Deci, amintește-ți neîncetat că Dumnezeu este credincios!