„Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” (Romani 6:1)

     Cum ar trebui să le răspundem acelora care afirmă că dacă vorbești prea mult despre harul lui Dumnezeu, lumea ar putea crede că ai dreptul să păcătuiești? Trebuie să le răspundem prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1-2). Să reținem cuvintele „am murit față de păcat.” Când hrănești omul cel nou și înfometezi omul cel vechi, acesta din urmă se stinge. Devii mai puțin interesat de propriile tale plăceri și te preocupă tot mai mult voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a zis: „dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14). Pavel nu a fost constrâns de teama de a-și pierde mântuirea, ci de nevoia de a răspunde la harul pe care i l-a arătat Dumnezeu. El a spus: „lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14). Cuvântul grecesc pentru lume este „kosmos” sau „ordine.” Descoperirea harului lui Dumnezeu l-a făcut pe Pavel să nu mai simtă nicio atracție față de ordinea lumii. Când este înțeles corect, harul lui Dumnezeu nu împiedică evlavia, ci o produce din plin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14). Amin?