„Am fost răstignit împreună cu Hristos…” (Galateni 2:20)

     Trăim vremuri de fobie față de angajamente. Vrem să obținem cât mai mult în timp ce dăruim cât mai puțin posibil. Vrem să fim alături de alții în vremuri bune, dar nu și în vremuri grele. Și lipsa noastră de angajament se reflectă în statistici. Rata căsătoriilor e în scădere, iar cea a divorțurilor – în creștere. Implicarea în biserică și participarea la cauze nobile a scăzut. Devenim o societate care se teme să-și asume riscuri și nu mai vrea să fie legată de sarcini și obligații. Pentru a scăpa de jena și rușinea de a spune nu, evităm responsabilitățile spunând că ne aflăm într-alt loc decât cel în care este nevoie de noi. Și suntem generația „clișeelor”, având o capacitate de concentrare cât pentru un spot publicitar de 15 secunde. Preferăm ca predicile să fie simple, distractive, și mai presus de orice – scurte! Angajamentul prioritar se întâlnește rareori – dar e tocmai ceea ce dorește Dumnezeu de la noi! Biblia spune: „Mai bine să nu faci nicio juruință, decât să faci o juruință și să n-o împlinești.” (Eclesiastul 5:5). Cum rămâne cu angajamentul căsătoriei? Dumnezeu nu îl vede ca pe un angajament în care fiecare contribuie cu jumătate, ci unul în care fiecare dăruiește 100%. E un legământ sfânt încheiat înaintea lui Dumnezeu între un bărbat și o femeie, „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea ne va despărți!” Și funcționează cel mai bine atunci când cei doi au învățat să spună împreună cu apostolul Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” Asta înseamnă angajament prioritar și este calea spre o căsnicie extraordinară!