„Domnul… nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană” (Psalmul 84:11)

     Într-un fel, noi nu suntem în stare să „jertfim” nimic pentru Dumnezeu. Dacă primim mai mult decât dăruim, am jertfit noi ceva? Răsplata veșnică întotdeauna cântărește mai mult decât jertfa lumească. La Ziua Judecății, poate că marele nostru regret va fi lucrul pe care nu i L-am dat înapoi lui Dumnezeu. Pare paradoxal, dar cheia împlinirii personale este renunțarea de sine! Latura egoistă din noi manifestă o reacție alergică la cuvântul „renunțare”.  E greu să renunțăm când trăim înconjurați de lux. Nu numai că tolerăm cultura în care trăim, dar o și celebrăm. Însă problema cea mare, cu această toleranță, este că „destul” nu este niciodată… destul! Cu cât ne răsfățăm mai mult cu mâncare, distracții, relații intime și plăcerile bunăstării, cu atât mai puțin ne vom bucura de ele. Am adoptat minciuna consumerismului, care spune că mai mult înseamnă mai mult. Există concepția eronată că vom avea mai puțin, dacă vom dărui mai mult! Dar logica aceasta este greșită. În cele din urmă, pierdem ceea ce păstrăm, și în ultimă instanță dobândim ceea ce pierdem pentru cauza lui Hristos. Autorul Mark Batterson a scris: „Cu cât dăruiești mai mult, cu atât mai mult te vei bucura de ceea ce ai. Dacă dai zeciuială lui Dumnezeu, te vei bucura cu 10% mai mult de cei 90% pe care i-ai păstrat! Vei descoperi totodată că Dumnezeu poate face mai mult cu 90% decât poți face tu cu 100%! Unul dintre scopurile noastre ca familie este să inversăm zeciuiala, și să trăim cu 10%, dăruind cei 90%! Când vom atinge acest obiectiv, sunt încrezător că ne vom bucura de cei 10% pe care i-am păstrat, cu 90% mai mult!” Aș zice că aceasta e unitatea de măsură a bucuriei!