„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” (Iov 22:21)

     Când recunoști măreția lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri: 1) Nu mai ești tentat să-L analizezi și să-L reduci la ceva ușor de controlat. 2) Ești mai puțin predispus să încerci să-L manipulezi pe El și voia Sa, ori să-L explici pe El și căile Sale. Gândește-te cu atenție o clipă! De câte ori trebuie să ne spună Dumnezeu „cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre” (Isaia 55:9), ca să pricepem efectiv? Cât de des trebuie să ne explice că El este Păstorul, iar noi suntem oile; că El este vița, iar noi mlădițele, ca să ne plecăm înaintea Lui în totală renunțare și să spunem: „Facă-se voia Ta, Doamne”? Dacă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a considerat că este necesar să Se roage: „nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (vezi Matei 26:39), nu ar fi oare înțelept ca și noi să spunem la fel, în fiecare zi? Cât a trecut de când nu ți-ai mai făcut timp să stai în tăcere în prezența Sa, să vezi o fărâmă din Cel ce este cu adevărat minunat și de necuprins? În Iov 22:21 scrie: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă da, cât de bine Îl cunoști? Ai vrea să-L cunoști mai mult? E bine dacă răspunsul tău este „da”, dar să știi că lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte! Va trebui să fie o prioritate în viață ta, pe care s-o urmărești în fiecare zi. Când faci lucrul acesta, nu vei fi dezamăgit – pentru că Scriptura îți oferă această garanție: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8).