Jud. 6.36-40 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.” Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna şi a scos roua din ea, un vas plin cu apă. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată şi tot pământul să se acopere cu rouă.” Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a râmas uscată, şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Aceste semne convenite de către Ghedeon cu Dumnezeu, în rugăciunea sa, au primit interpretări diferite din partea teologilor iudeo-creştini. Unii spun că adevăratei credinţe nu-i sunt necesare neapărat şi alte semne decât Cuvântul lui Dumnezeu. Alţii, dimpotrivă, susţin că semnele au menirea să consolideze credinţa celui chemat de Dumnezeu în lucrarea Sa. În cazul lui Ghedeon avem de a face cu modestia sa datorită căreia nu-i venea să creadă că tocmai pe el l-a ales Dumnezeu ca să izbăvească pe Israel din mâna madianiţilor: aparţinea unei familii sărace din Manase şi el era cel mai mic din familia tatălui său. Prin urmare semnele cerute de Ghedeon înaintea lui Dumnezeu aveau menirea să lucreze la imaginea despre sine a izbăvitorului uman. Ghedeon era unealta care trebuia şlefuită de Dumnezeu şi pregătită pentru lucrarea Sa. El trebuia să aibă încredere în Dumnezeu prin convingerea personală fermă că este cu adevărat omul de care se foloseşte Dumnezeu. Aşa au stat lucrurile şi la chemarea lui Moise pentru exodul lui Israel din Egipt. Vă aduceţi aminte că Moise era ezitant, gângav, se plângea că este singur şi că poporul îi va respinge mesajul. Dumnezeu l-a pregătit în aşa fel încât toate piedicile emoţionale şi sufleteşti au dispărut şi, în final, Moise a fost înzestrat cu puterea de a face semne şi minuni înaintea poporului şi a lui Faraon, ca să devină credibil şi de nerefuzat. Dumnezeu să ne ajute şi pe noi să trecem, prin rugăciune, de toate probele prin care suntem pregătiţi de către Duhul Sfânt pentru lucrarea Evangheliei.