Jud. 13.8-16 Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!” Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăşi la femeie. Ea şedea într-un ogor, şi Manoah, bărbatul ei nu era cu ea. Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei şi i-a zis: „Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine, mi S-a arătat iarăşi.” Manoah s-a ridicat, a mers după nevasta sa, s-a dus la omul acela şi i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?” El a răspuns: „Eu.” Manoah a zis: „Acum dacă se va împlini cuvântul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil şi ce va fi de făcut?” Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus. Să nu guste niciun rod din viţă, să nu bea nici vin, nici băutură tare şi să nu mânânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.” Manoah a zis îngerului Domnului: „Îngăduie-mi să Te opresc şi să-Ţi pregătesc un ied.” Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului.” Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului.

O familie din tribul Dan a fost aleasă de Dumnezeu ca să-l aducă pe lume pe viitorul judecător numit Samson, în ciuda faptului că soţia lui Manoah era infertilă. Cei doi soţi sunt oameni ai rugăciuni şi cu temere de Dumnezeu. Îngerul Domnului care îi vizitează pe cei doi în momente diferite le fixează nişte sarcini concrete pentru creşterea acestui copil care va fi un nazireu, închinat Domnului încă înainte de a se naşte. Este importantă colaborarea dintre soţ şi soţie, precum şi întâietatea pe care soţia i-o acordă soţului atunci când Îngerul Domnului i se arată din nou. Regulile pe care erau chemaţi să le păzească părinţii lui Samson în creşterea copilului lor reprezintă o mostră de responsabilităţi pe care erau chemaţi toţi părinţii din Israel să şi le asume. Principiul acesta este transferabil şi în familiile creştine pentru care Noul Testament are atâtea lucruri importante de spus. De exemplu în Efeseni 6.1-4 apostolul Pavel se adresează atât părinţilor creştini cât şi copiilor acestora: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” - este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă-, „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în învăţătura şi mustrarea Domnului.” A-i învăţa pe copii în mod practic rugăciunea şi a petrece timp în rugăciune împreună cu ei, este o componentă importantă a învăţăturii Domnului Isus Hristos, prin care El Se aşteaptă ca părinţii din Biserică să-şi conducă fiii şi fiicele pe calea mântuirii.