Jud. 16.28-31 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-Ţi aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta; şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii pe care se sprijinea casa, de la mijloc, şi s-a rezemat de ei: unul era la dreapta lui, şi altul la stânga lui. Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care îi omorâse în timpul vieţii. Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au coborât şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

Cu ochii scoşi şi aflat în captivitatea filistenilor, cu un mandat de eliberare a Israelului din mâna filistenilor care încă îşi mai aştepta împlinirea, Samson înalţă lui Dumnezeu ultima sa rugăciune. Se poate vedea că cererea lui este împachetată într-o pocăinţă dureroasă. Expresia „pentru cei doi ochi ai mei” dovedeşte cu prisosinţă acest lucru. Rugăciunea sa este însoţită de credinţa că Dumnezeu îl ascultă deoarece „răzbunarea este a Domnului”. Putem de asemenea observa că efortul său personal este împletit cu puterea lui Dumnezeu care acţionează ca răspuns al rugăciunii. Cu alte cuvinte să facem tot ceea ce depinde de noi când ne rugăm în speranţa că Dumnezeu va face restul, adică partea cea mai importantă. Se mai poate admira, fără-ndoială, şi curajul său în faţa morţii de care nu îi este frică. Acest curaj cu greu îl putem alătura atitudinii sale de totală imprudenţă de care a dat dovadă atunci când şi-a deschis toată inima în faţa unei femei fără scrupule şi fără caracter aşa cum era filisteanca Dalila. Când i-a vândut acestei femei păgâne secretul lui Dumnezeu Biblia spune că Samson şi-a pierdut toată puterea şi Dumnezeu a încetat să mai fie de partea lui. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi credincioşii din Biserică. Când ne dăm de partea proiectelor lumii, care ni se par generoase şi interesante, puterea Duhului Sfânt încetează să se mai manifeste în vieţile noastre. Să ne gândim la pocăinţa lui Samson când puterea i-a revenit, ca o dovadă a iertării lui din partea lui Dumnezeu, dar a fost prea târziu ca această putere să-şi mai continue lucrarea deoarece Samson a murit împreună cu filistenii. Gândul final cu care îmi închei acest îndemn este să ne pocăim până nu e prea târziu.