Jud. 20.23-28c Şi copiii lui Israel s-au suit şi au plâns înaintea Domnului până seara; L-au întrebat pe Domnul şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.” Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua. Şi în aceeaşi zi, beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea şi iarăşi au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele. Toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au suit şi au venit la Betel; au plâns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire înaintea Domnului. Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul- acolo se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu-, şi au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre.”

Cu cât înaintăm către finalul cărţii Judecători suntem şocaţi din ce în ce mai mult de declinul spiritual al celor doisprezece triburi ale poporului Israel. Beniamiţii se făcuseră vinovaţi de tăinuirea şi ascunderea unor fii ai lui Belial care se ascundeau în mijlocul lor şi pe care israeliţii din celelalte seminţii îi cereau ca să-i poată pedepsi pentru fărădelegile pe care le-au săvârşit cu trupul unei concubine a unui levit pe care aceştia au omorât-o. Textul citat din Judecători 20 ne arată solidaritatea celorlalte seminţii în aplicarea Legii pentru pedepsirea celor vinovaţi. Au fost mai multe lupte împotriva urmaşilor lui Beniamin. În prima luptă au pierit 22000 de oameni din Israel. În a doua luptă din ziua următoare au căzut 18000 din poporul Israel. După aceste două înfrângeri dureroase israeliţii au venit din nou înaintea chivotului lui Dumnezeu ca să-L întrebe: „Să mai pornesc la luptă... sau să mă las?” După aceste lacrimi, însoţite de postul israeliţilor, Dumnezeu le dă acestora garanţia că, în sfârşit, în a treia luptă vor avea biruinţă. Rezultatul a fost nimicirea aproape totală a seminţiei lui Beniamin: au fost ucişi 25100 de beniamiţi. Când oamenii drepţi aplică Legea lui Moise unor oameni neascultători din poporul lui Dumnezeu pagubele sunt uriaşe şi inevitabile. Lecţia spirituală pe care o desprindem din aceste întâmplări triste poate fi următoarea: orice succes în lupta spirituală, în urma postului şi a rugăciunii, poate veni după alte câteva insuccese. Accentul trebuie să cadă în acest caz pe stăruinţa sau perseverenţa în luptă chiar şi atunci când ne lovim de eşecuri locale. Este bine şi corect să câştigăm ultima bătălie, şi asta înseamnă câştigarea războiului. Să nu uităm că Dumnezeu are ultimul cuvânt în istoria lui Israel şi a lumii întregi.