1 Sam. 8.1-10 Când a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. Fiul său întâi-născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dedau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea. Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel, la Rama. Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate popoarele.” Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului. Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune, căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat întotdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.” Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.

Cererea poporului Israel L-a umplut de durere pe Dumnezeu şi apoi pe profetul Samuel. Era fără îndoială o zi nefastă din istoria poporului ales, ca şi acea zi din viitorul său îndepărtat când, în faţa procuratorului roman Pilat, alţi evrei, dar instigaţi de marii preoţi, Îl vor respinge pe Isus declarându-l pe Cezarul Romei împăratul lor. Cu toate că fiii lui Samuel nu călcau pe urmele integrităţii tatălui lor, acesta nu era în sine un motiv ca să justifice pe deplin cererea. Bătrâneţea lui Samuel nu era un fenomen de care putea fi scutit un viitor împărat al ţării. Sintagma „un împărat cum au toate popoarele” cred că a fost ca o sabie înfiptă direct în inima Domnului. În viaţa noastră orice rugăciune care iese din voia lui Dumnezeu ne este din start respinsă. Dumnezeu l-a ales şi l-a proiectat pe poporul Israel ca să fie cu totul diferit de celelalte popoare. Cât de trist este faptul că de-a lungul istoriei sale multimilenare ei n-au îndeplinit tot timpul această condiţie esenţială! Dumnezeu I Se plânge profetului că poporul L-a părăsit de multe ori în favoarea idolilor păgâni. Cu toate acestea Pavel îi scrie lui Timotei: „Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Tim. 2.13) Dumnezeu este şi a rămas credincios Legământului Său cu Israel. Acest lucru s-a văzut când i-a chemat în ţara lor din Babilon, după 70 de ani de robie. Dar este evident şi în vremea noastră când, după două mii de ani, Israelul s-a reînfiinţat ca ţară pe harta lumii din mai 1948, iar evreii se reîntorc din toate ţările lumii în Ierusalim conform profeţiilor biblice. Noi, creştinii, avem datoria de onoare şi de dragoste să-i sprijinim în această acţiune profetică temerară, prin rugăciune şi prin orice alte mijloace, ca Dumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire faţă de evrei planul Său de mântuire.