1 Sam. 12.18-25 Samuel a strigat către Domnul şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel. Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat peste noi.” Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi de la Domnul şi slujiţi-I Domnului din toată inima voastră. Nu vă abateţi de la El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui cel mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui. Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă. Temeţi-vă numai de Domnul şi slujiţi-I în adevăr din toată inima voastră; căci vedeţi ce lucruri mari a făcut El printre voi. Dar dacă veţi face răul, veţi pieri, voi şi împăratul vostru.”

Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui Samuel cu tunete şi ploaie. Poporul a rămas puternic marcat în inimă de acest răspuns divin care i-a făcut pe majoritatea dintre ei să se teamă de Dumnezeu şi să-l respecte pe profet. Atunci li s-au deschis ochii şi şi-au văzut fiecare păcatul de a cere lui Dumnezeu un împărat, ca toate neamurile. Ştiau că păcatul aduce moartea în cele din urmă, de aceea i-au solicitat lui Samuel mijlocirea în rugăciune pentru iertare. Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor i-a făcut să-şi vadă acea stare de păcat care L-a mâhnit pe Domnul. Înaintea oricărui avertisment ca răspuns, Samuel îi încurajează şi le spune: „Nu vă temeţi!” Când ne mărturisim păcatele trebuie să avem încredere că Dumnezeu ne iartă şi El nu ţine mânia pe vecie. Sângele Domnului Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat. Şansa celui care îşi recunoaşte păcatul şi se pocăieşte constă în rămânerea pe calea Domnului şi într-o slujire plină de roade bune. Profetul îi avertizează, aşa cum face Dumnezeu întotdeauna, că dacă se vor întoarce la idoli vor deveni victima unor lucruri de nimic care n-aduc nici folos, nici izbăvire. Este impresionant, de asemenea, faptul că Samuel, care era judecător peste poporul Israel, acum se judecă pe sine în ce priveşte rugăciunea de mijlocire pentru alţii, şi consideră că întreruperea acestei rugăciuni ar fi pur şi simplu un păcat înaintea Domnului. Să luăm şi noi exemplu de la acest mare om al lui Dumnezeu, de la spiritul şi tenacitatea sa de mijlocitor în rugăciune pentru poporul Israel. Să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului şi pentru reîntoarcerea Împăratului ceresc cel Uns de Tatăl ceresc pe Muntele Sion!