Neem. 1.4-11 Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor şi am zis: „Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Tu care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Să ia aminte urechea Ta, şi ochii să-Ţi fie deschişi; ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. Te-am supărat şi n-am păzit poruncile Tale, legile şi orânduielile pe care le-ai dat robului Tău Moise. Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: „Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.” Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului.

Paharnicul Neemia se roagă lui Dumnezeu atunci când primeşte informaţii dezastruoase despre starea Ierusalimului şi despre porţile lui arse de foc, prin fratele său Hanania. El plânge, se roagă şi posteşte asemenea profetului Daniel la apusul exilului său în Babilon, după ce a citit profeţia lui Ieremia despre sfârşitui celor 70 de ani de robie. Învăţăm de la dregătorul Neemia să ne ridicăm din ruinele vieţii noastre spirituale şi să folosim noua şansă pe care ne-o dă harul lui Dumnezeu fiecăruia dintre noi care formăm Biserica Lui. În acelaşi sens Biblia ne cere să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, care înseamnă, implicit, rugăciune pentru revenirea Împăratului ceresc. Până atunci, tot Daniel ne spune, că nu va fi deloc pace în Orientul Apropiat şi nicăieri în această lume. Neemia conştientizează faptul că nu este singurul mijlocitor pentru Ierusalim, ci el cere ca Dumnezeu să asculte şi rugăciunile celorlalţi robi ai Săi. Motivul răscumpărării din Egipt este un tipar şi un model pentru răscumpărarea evreilor din robia babiloniană, pentru că Dumnezeu este Acelaşi: El nu Se schimbă. Neemia rosteşte o rugăciune de pocăinţă sinceră în numele său personal, al familiei şi al întregului neam evreiesc pentru care promisiunile făcute prin Moise sunt foarte clare: „... dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini atunci... vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.” E foarte important ca rugăciunea pocăinţei noastre să fie construită pe promisiunile Scripturii. Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine. El ţine Legământul Său încheiat cu Avraam, Isaac şi Iacov pentru toate generaţiile. Pledoaria rugăciunii lui Neemia îmbracă un caracter de angajament solemn al ascultării necondiţionate de poruncile lui Dumnezeu, indiferent de locul în care ne aflăm, în Vechiul sau în Noul Testament: „Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău... ” Dumnezeu să ne ajute să schimbăm robia păcatului cu robia neprihănirii lui Dumnezeu, aşa cum spune Domnul Isus Hristos: „Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.”