Ps. 55.1-11 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele! Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frâmânt, din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie. Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii, mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii. Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!” Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta. Nimiceşte-i, Doamne, încurcă-le limbile. Căci văd în cetate violenţă şi certuri; zi şi noapte îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei; răutatea este în mijlocul ei, iar viclenia şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

Textul de mai sus, extras din Psalmul 55, parcă ar fi o dezvoltare a rugăciunii simple rostite de ucenicul Petru pe Marea Galileii, când era la un pas de naufragiu: „Doamne, scapă-mă!” David se vede încolţit de zarva şi apăsarea celui rău. Ar vrea să evadeze, folosind aripile porumbelului (atenţie, nu ale corbului!) şi să ajungă într-un loc în care să nu mai existe limbi otrăvite, nelegiuire şi răutate. Orice părere am avea cu privire la mediul în care trăim, viaţa socială din jurul nostru ne influenţează profund sufletul şi duhul nostru. Aici este vorba de relaţia cu Dumnezeu. De aceea cred că „aripile porumbelului” sunt de fapt aripile rugăciunii şi ale cugetării sistematice la Cuvântul lui Dumnezeu. Unde este, de fapt, adăpostul acesta pe care îl tot căuta David cu atâta înfrigurare? Când ucenicii erau pe mare, cu corabia în furtună, Isus era adăpostul lor pentru că El a poruncit valurilor să se oprească şi acestea L-au ascultat. În acelaşi mod, când ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, în Numele lui Isus Hristos, gândurile noastre trebuie să se oprească din vârtejul îngrijorărilor şi să asculte cu blândeţe şi supunere Cuvântul Evangheliei. A răspunde provocărilor lumeşti cu armele firii pământeşti asta este cea mai mare greşeală. Dumnezeu ne cere să ne înarmăm cu armele luminii şi ale Duhului Sfânt şi vom fi mai mult decât biruitori cu armata celui rău.