Ps. 107.23-31 Cei care coborau pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis şi a pus să sufle furtuna, care ridica valurile mării. Se urcau spre ceruri, se coborau în adânc, sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus la limanul dorit. O, de-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Marinarii aflaţi în pericol în mijlocul furtunii pe mare au renunţat în cele din urmă la iscusinţa lor şi au strigat spre Dumnezeu ca să-i salveze de la moarte. Aceasta este o caracteristică generală a rugăciunii: cei slabi şi neputincioşi au nevoie de Dumnezeu, de rugăciune, nu cei puternici şi atotputernici şi care se pot descurca cu propriile lor mijloace de acţiune când se află în criză. Pentru aceşti marinari orice furtună face parte din riscul obişnuit al meseriei pe care şi-au ales-o. Când ne-am hotărât să-L urmăm pe Domnul Isus Hristos Evanghelia ne-a avertizat că vom intra în ceruri prin multe necazuri şi vom avea parte uneori chiar şi de prigoane sângeroase. Secolul douăzeci este, în mod paradoxal, secolul cu cele mai mari şi puternice prigoane împotriva evreilor şi a creştinilor din toată istoria lumii. De ce toate acestea? Pentru că aurul se curăţeşte prin foc, iar Dumnezeu Îşi arată slava tocmai atunci când „marinarii” creştini de pe marea lumii îl strigă în ajutor pe Domnul Isus Hristos. Textul ales din Psalmul 107 ne spune că în urma rugăciunii marinarilor furtuna şi valurile năpraznice au făcut loc unei linişte depline. Şi nu numai atât dar acei oameni care erau în pericol de moarte s-au bucurat nespus de mult de izbăvirea divină şi şi-au continuat drumul spre limanul dorit. Ultimul verset din citatul nostru biblic exprimă adânca dorinţă a Duhului Sfânt ca oamenii lui Dumnezeu să-L laude pe El pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Sale extraordinare făcute în urma rugăciunilor celor neprihăniţi. Oare suntem noi gata să facem totdeauna acest lucru? Dumnezeu să ne ajute şi în această privinţă.