1 Regi 8.22-26 Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer, şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul dat robului tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta. Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să stea pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea.” O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu!

Această rugăciune rostită de regele Solomon la dedicarea Templului din Ierusalim este una dintre cele mai lungi rugăciuni. În virtutea legământului lui Dumnezeu, încheiat cu David, urmaşul la tron al acestuia, Solomon, a zidit Casa Domnului în care să sălăşluiască pentru vecie Numele Împăratului ceresc. Era, deci, o zi de mare împlinire, o sărbătoare naţională şi o festivitate unică peste care Dumnezeu Şi-a pus, în final, amprenta slavei Sale. Solomon Îi cere lui Iehova să-Şi ţină făgăduinţa Sa faţă de David cu privire la un urmaş nelipsit de la tronul lui Israel. Era o promisiune necondiţionată, şi totuşi fiilor lui David li se cerea să umble în căile neprihănirii. Pentru diferitele situaţii de criză în care s-ar putea afla poporul regele cere îndurare de la Dumnezeu şi iertare atunci când cei vinovaţi vor veni la Casa Domnului în spirit de pocăinţă. Pledoaria lui Solomon, în finalul rugăciunii, se aseamănă cu mijlocirea unui mare-preot şi capătă accente profetice vizând istoria viitoare a poporului ales: „... ascultă-le din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte-le mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei, căci sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier!” Şi Dumnezeu a ascultat rugăciunea regelui Solomon.