Luca 5.15-16 Se răspândea tot mai mult vestea despre El şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

Succesul Dpmnului Isus aparţinea Tatălui ceresc. De aceea pentru gestionarea lui corectă Isus, după o zi încărcată de evenimente, se retrăgea în pustiu pentru rugăciune. Pietrele şi animalele din pustiu nu-L puteau ispiti ca să cadă în ispita popularităţii. A încercat Diavolul acest lucru, dar nu i-a reuşit. Există oameni în jurul nostru care fac un motiv de mândrie până şi din defectele sau chiar păcatele lor personale. Perioada de la început a obscurităţii lui Isus i-a iritat până şi pe fraţii Săi de trup care I-au zis într-o zi: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” (Ioan 7.5-6) Înainte de a Se arăta lumii Isus avea nevoie să Se arate Tatălui în rugăciune. După acest tipar putem gestiona şi noi cel mai corect nu numai succesele noastre, ci chiar şi insuccele pe care le avem. În Marcu 9.28-29 ucenicii cer Domnului o explicaţie cu privire la eşecul lor în exorcizarea unui băiat demonizat. Şi Domnul le răspunde: „Acest soi de draci nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Reţeta smereniei în viaţa creştinului este atunci când el este mic, dar are un Dumnezeu mare în viaţa sa pentru a cărui proslăvire trăieşte în exclusivitate.